Poate fi găsită în zone deschise, secetoase, care includ stepele, deșertul și semidesertul. Mare, cu o lungime a corpului de 72-81 cm, anvergură 180-230 cm, masă corporală de 2,5 kg la mascul și 3,6 kg la femela. Penajul este de culoare maro închis, mai deschis pe partea inferioară, cu o pată distinctivă de culoare maronie roșiatică pe ceafă, deschidere galbenă a ciocului care se prelungește până sub ochi. Coadă și penele de zbor sunt închise la culoare. Masculul și femela seamănă foarte bine, deși femela este mai mare. Se hrănește cu mamifere mici, dar nu se sfiește să le atace și pe cele de talie mai mare, reptile, păsări, hoituri și insecte. În captivitate, poate atinge vârstă de 41 de ani.
Specia se găsește cel mai des în Asia, dar ajunge și în Europa de est. Păsările din Europa iernează în Orientul Mijlociu, Peninsula Arabă, sudul și estul Africii. Părăsesc locurile de cuibărit în luna septembrie și revin în martie. Vânează în timpul zilei, folosind o varietate de tehnici: în zbor, de la sol, fură mâncare de la alte răpitoare în zbor. La vârstă de patru ani atinge maturitatea sexuală. Perechile sunt monogame și rămân împreună toată viață și deseori sosesc împreună pe terenul unde cuibăresc. Masculii își curtează femela cu un sunet asemănător latratului și împreună construiesc un cuib din bețe, pe care îl căptușesc cu diverse materiale, precum iarbă și balegă. Cuibul este amplasat pe sol, lângă tufișuri sau liziere.
Populația care cuibărește în Europa este mică, în jur de 5000-20.000 de perechi. În perioada 1970-1990 a existat un declin substanțial, declin care a continuat apoi și în perioada 1990-2000.
Are loc în perioada aprilie-iulie. Femela depune unul-trei ouă, care sunt clocite timp de 42-47 de zile. Femela este cea care cuibărește, cu preponderență, dar odată ce puii au ieșit din ouă, masculul este cel care va vană. Puii mai stau în cuib 55-65 de zile. Au o singură ponta pe an.
Specia a cunoscut declinul în urmă a mai mulți factori: persecuție din partea oamenilor, coliziunea cu liniile de curent electric și pierderea habitatului că rezultat direct al transformării stepelor în teren agricol.
