Greluselul de stuf cuibărește în stufărișuri dese. Colorit dorsal uniform, maro-cenușiu roșiatic; penaj ventral albicios, cu piept, flancuri și subcodale umbrite cu cafeniu.
Subcodalele sunt maro-roșcat deschis, la unele exemplare cu vârfuri de culoare deschisă nu foarte pronunțate.
Sprânceană slab conturată.
Coadă lungă, lată și rotunjită. Picioare de culoare închisă, maro-roșiatice. Are un strigat asemănător cu cel al pitigoiului mare: “cing-cing”.
Cântecul este destul de asemănător cu cel al greluselului pătat, dar are o tonalitate mai joasă (mai puțîn metalic) și un ritm mai rapid; este mai degrabă un fel de bâzâit puternic și monoton: “sirrr”, că de greier, mici variații de intensitate și ritm.
Cântecul începe destul de lin, putându-se accelera spre final. Cânta adesea din locuri expuse, în stufăriș sau tufișuri, mai ales în amurg și în zori, dar destul de des în timpul zilei.
În Delta Dunării îl găsim în largele stufărișuri dintre grinduri și lacuri , cântecul acestuia fiind un real spectacol lacustru din acest mirific loc.
