Se aseamănă cu lacarul de stuf, dar este mai mic, are o sprânceană mai distinctă (în spatele ochiului este mai lată decât în față), evidențiată de culoarea mai întunecată de deasupra sa.
Cioc mai mic, de obicei de culoare închisă, cu baza mandibulei maro-gălbui deschis. Coloritul părții superioare variază întrucâtva, dar, de obicei, este mai deschis decât la lacarul de stuf.
Târtița ruginie. Aripi puternic rotunjite; caracteristicile remigelor permit determinarea precisă a speciei (păsări capturate). Strigat: “tcic-tcic”.
Cântec rapid și “săltăreț”, cu multe sunete imitative, destul de jos, amintind de cel al lacarului de mlaștina, dar spre deosebire de acesta nu are modificări de tempo, triluri și crescendo, nici acel tipic: “tl-ceh”. Migrează spre SE, în Asia.
În Delta Dunării îl găsim în câteva locuri,în apropierea litoralului,dar în special în zona Istria și Vadu.
