Pasărea ogorului este o specie caracteristică zonelor deschise de stepă, pășunilor și culturilor agricole. Lungimea corpului este de 38 – 45 cm și o greutate medie cuprinsă între 290 – 535 g. Anvergură aripilor este de circa 76 – 88 cm. Adulții au înfățișare similară, cu un penaj de culoarea “ierburilor” uscate, ce “ascunde” pasărea în peisajul din jur, mai ales când staționează. Este ușor de recunoscut după dungile și petele albe de pe aripi, ochii mari galbeni (adaptați la viață nocturnă) și picioarele galbene. Se hrănește cu insecte și larve, melci, rame, broaște, semințe, mamifere mici și păsări.
Localizare și comportament
Este o specie prezența în sudul și estul continentului european. Dificil de văzut, aleargă cu capul între umeri și vânează noaptea. Sperioasă și prudență, atunci când este surprinsă se poate întinde la pământ cu gâtul întins. Ritualul nupțial se manifestă prin rotiri și salturi ale masculului cu aripile înfoiate, în jurul femelei. În timpul cuibaritului, țipetele lor se aud frecvent noaptea. Cuibul este amplasat în zone cu puțînă vegetație sau în culturi agricole, format dintr-o adâncitură în pământ, căptușită superficial cu resturi vegetale și pietricele. C. Rosetti Bălănescu ilustrează foarte sugestiv că atunci “când își ia zborul, rade întâi pământul cu bătăi de aripi încete”. Iernează în Africa.
Populație
Populația europeană a speciei este relativ mică și cuprinsă între 46.000 – 78.000 perechi. A înregistrat un declin semnificativ în perioada 1970 – 1990. Deși în unele țări efectivele speciei s-au stabilizat sau au crescut, pe ansamblu, în perioada 1990 – 2000, specia și-a continuat declinul cu o descreștere semnificativă mai ales în Spania. Cele mai mari efective sunt prezente în Spania, Rusia și Turcia.
Împerechere
Sosește din cartierele de iernare la sfârșitul lunii martie. Femelă depune în mod obișnuit 2-3 ouă, în perioada aprilie – iunie, cu o dimensiune medie de 53 x 38 mm. Incubatia durează 25 – 27 de zile și este asigurată de ambii parteneri. După eclozare, la scurt timp, puii părăsesc cuibul, însă continuă să fie hrăniți de părinți. Dacă ponta sau puii sunt pierduți, depun o a două ponta. Puii devin zburători la 28 – 30 de zile, însă devin independenți la 40 – 42 de zile.
Amenințări și măsuri de conservare
Degradarea și distrugerea habitatelor mai ales prin transformarea pășunilor în terenuri agricole și intensificarea agriculturii sunt principalele pericole ce afectează specia. Pentru conservarea speciei au fost implementate scheme agro-mediu în unele țări europene.
Etimologie
Burina – ital. care merge foarte repede
oiden – gr. umflat, kneme – coapsă (referire la picioarele musculoase ale păsării)
