Pescărușul cu cap negru, denumit și martin cu cap negru, este o specie caracteristică zonelor umede deschise, lagunare și de coasta. În migrație apare în zone umede, lacuri, zone lagunare și de coasta, dar și în zone agricole și pășuni. Este puțîn mai mare decât pescărușul râzător (Larus ridibundus). Lungimea corpului este de 37 – 40 cm și o greutate de 215 – 350 g. Anvergură aripilor este de circa 95 – 105 cm. Longevitatea maximă cunoscută este de 15 ani. Adulții au înfățișare similară. Penajul capului este negru, iar ciocul și picioarele sunt roșii. Se hrănește cu insecte, larve, scoici, melci și pești mici.
Localizare și comportament
Este o specie prezența pe cea mai mare parte a continentului european. Se adaptează ușor la diferite tipuri de habitat. Poate zbura pentru hrănire, până la 80 de km distanță de colonie. Atinge maturitatea sexuală la 2 ani. Cuibărește în colonii, uneori în colonii mixte cu alte specii. Cuibul este așezat pe sol și este căptușit cu vegetație. Iernează pe țărmurile Mediteranei și Crimeea.
Populație
Populația europeană a speciei este mare, fiind estimată între 120.000 și 320.000 perechi. A crescut între 1970 – 1990 și a continuat această tendința și în perioada 1990 – 2000. În România, numărul estimat de perechi este de 120 – 250 perechi. Cele mai mari efective cuibaritoare sunt în Ucraina, Turcia și Rusia. Dintre exemplarele care iernează în Europa, cele mai multe sunt prezente în Italia, Franța și Turcia.
Împerechere
Sosește din cartierele de iernare în aprilie și începutul lunii mai. Femela depune în mod obișnuit 3 ouă, în a două parte a lunii mai și începutul lunii iunie, cu o dimensiune medie de 55,1 x 40 mm și o greutate medie de 42,5 g. Incubatia durează 23 – 25 de zile. Puii devin zburători la 35 – 40 de zile.
Amenințări și măsuri de conservare
Distrugerea habitatelor umede, în zonele de cuibărit, dar mai ales în cele situate pe traseul de migrație, poluarea apelor prin folosirea pesticidelor în agricultură și deranjul determinat de activitățile umane sunt principalele pericole ce afectează specia. Reconstrucția zonelor umede de pe traseul de migrație este prioritară.
Etimologie
larus – lat. – pescăruș
melas, melanos – gr. negru, kephale – cap
