Rata cu cap alb este o specie caracteristică zonelor umede deschise, cu apă salmastră sau salina și adâncime mică. Lungimea corpului este de 43 – 48 cm, inclusv coadă ce măsoară 8 – 10 cm și o greutate de 500 – 600 g. Ciocul lat și umflat este izbitor de evident la această specie. Spre deosebire de mascul, femelă are o dungă închisă care acoperă o parte a obrazului alb. Se hrănește în principal cu larve de chironomide, dar și cu alte nevertebrate și plante acvatice.
Localizare și comportament
Este o specie cu o răspândire fragmentată, fiind prezența numai în Spania și în sud – estul Europei. Este o rată scufundatoare, preferă ape puțîn adânci (30 – 50 cm). Își culege hrană prin scufundare, în special noaptea. Specia europeană este amenințată cu dispariția, datorită încrucisării frecvente cu rată jamaicană (Oxyura jamaicensis), specie introdusă pe continentul european din America. Perechile monogame se păstrează pe durata sezonului de cuibărit. Cuibărește solitar în cuiburi alcătuite din stuf și papură. Cuibărește și în cuiburile altor specii de rate și de lișița (Fulica atra) și chiar în cutii artificiale. Iernează în nordul Africii și coastele mediteraneene.
Populație
Populația europeană a speciei este mică și cuprinsă între 550 – 1.400 de perechi cuibaritoare. În perioada 1970 – 2000 populația speciei a crecut ușor. Un risc major îl reprezintă hibridizarea cu rată jamaicană. Populația prezența în cartierele de iernare este estimată la circa 5.700 exemplare, cele mai mari efective fiind prezente în Turcia și Azerbaijan.
Împerechere
Exemplarele ce migrează se întorc din cartierele de iernare în aprilie. În Spania, specia este sedentară. Dimensiunile cuibului sunt de circa 20 de cm la diametrul intern și circa 40 de cm la diametrul extern. În centru, cuibul are o adâncitura de circa 12 cm, căptușită cu penele ratei. Femelă depune în perioada mai – iunie, un număr de 5 – 6 ouă, ce au o dimensiune medie de 65,6 x 50,2 mm. Incubația durează 22 – 24 de zile și este asigurată de femelă. Puii devin zburători la 56 -70 de zile.
Amenințări și măsuri de conservare
Degradarea zonelor umede, arderea și tăierea stufului, deranjul provocat de activitățile piscicole, braconajul și hibridizarea cu rată jamaicană sunt principalele pericole ce afectează specia. Implementarea Planului European de Acțiune, contribuie la asigurarea supraviețuirii acestei specii.
Etimologie
Oxys – adj. – ascuțit, ura – subst. gr. – coadă
leucocephala – leukos – alb și kephale – cap, gr. veche
