Specie cu areal foarte mare, rată cu cap negru cuibărește în nordul Europei, Asiei și al Americii de Nord. Iernează mai la sud de arealul de cuibărit, atinge California în America de Nord, Marea Mediterana și Marea Neagră în Europa, Marea Caspică și coasta chineză a Pacificului în Asia. În România, rată cu cap negru este oaspete de iarnă, relativ rar, are o apariție regulată în special pe Valea Oltului Inferior, cursul Siretului și Prutului, cursul Dunării și Delta Dunării și pe coasta Marii Negre.
Habitate
Pe timpul iernii, poate fi întâlnită într-o varietate mare de zone umede cu condiția să nu fie înghețate: lacuri naturale dulci sau salmastre, lagune, ape marine, elestee piscicole, lacuri de acumulare, cursurile râurilor mari în zonele unde apă nu are o viteză mare de curgere.
Populație
Populația care cuibărește în Europa este de 180.000-190.000 de perechi. Pe continent, iernează un număr de peste 120.000 de indivizi.
Ecologie și comportament
Specie foarte gregară în afară sezonului de cuibărit. În România, poate fi înregistrată în special între lunile octombrie și martie. Gerimul trofic este omnivor, însă are o preferință pentru scoici, în special în zonele de iernare. De asemenea, poate consumă crustacee, insecte, anelidae și materiale vegetale. Se hrănește în special ziua. Hrană este procurată mai ales prin scufundări.
Amenințări și măsuri de conservare necesare
Pe timpul iernii, specia poate avea de suferit din cauza contaminarilor cu petrol sau datorită poluării cu organocloruride. Mortalitate directă se poate înregistra datorită inecarii în plasele monofilament.
