Şorecarul mare face parte din ordinul : Accipitriformes, Familia Accipitridae. Acestea sunt păsări răpitoare de talie mijlocie. Adesea sunt văzuți planand. Au aripile late, doar moderat “digitate”. Se hrănesc cu animale mici ce le prind de pe sol.
Denumiri populare: Sorecar mare, Şorecar feroce, Sorecar acvilin, Uliu mare.
Trăsături
Ceară, colțul gurii şi picioarele sunt galbene. Tarsul este mai lung decât coapsă. Capul, grumazul și pieptul sunt alb – gălbui – ruginii, cu pete rahiale brun – lutoase. Cerbicea, partea superioară și pântecele sunt brune cu tivuri deschise. Coadă este alb – gălbui – roșcâtă, cu câteva benzi brune palid la capăt. Irisul este brun deschis.
Penajul la cei tineri este brun mai închis pe partea superioară, pe partea inferioară fiind mai mult alb – gălbui cu desene brune. Coadă este brun – serie, cu 10 – 11 benzi transversale închise.
Este cel mai mare dintre șoricari.
Când alunecă prin aer își ține aripile ușor ridicate , dar lăsate în jos de la cot
Aria geografică de răspândire a acestei păsări o reprezintă Europa Sud – Estecica, Caucaz, Asia Mică, India.
Este răspândit atât în zonele împădurite cât și în câmpiile întinse unde folosește orice punct mai înalt că loc de observație.
În Delta Dunării se poate vedea toamna târziu, toată iarnă și primăvară devreme. În Munții Măcin cuibăresc câteva perechi ce pot fi văzute tot timpul anului.
