Alte nume: sturz-mic, sturz roşcat, sturz-de-vii, pasămite pentru devastările ce le produce toamna prin vii, însă nu singur ci împreună cu graurii; „cântător”, cum că ar grăi mai plăcut decât mierla. Trăieşte în păduri, tufărişuri, parcuri şi grădini de la şes până la munte.
Penajul dorsal este brun- roşcat, pieptul şi burta albicioase cu pete mici întunecate mai dese pe partea abdominală. În zbor se observă o pată galbenă care se întinde sub aripă de la bază până la jumătatea ei. Cuibul este instalat la înălţimi nu prea mari, în arbori şi arbuşti, având interiorul de forma unei cupe de consistenţa cartonului (căuşul este confecţionat din lemn putred amestecat cu saliva păsării). Ouăle sturzului sunt albastre cu macule nuanţate cenuşiu şi brun, ici-colo cu infiltrări de negru punctiform, aspect care le oferă o estetică plăcută şi deosebită.
Insectivor, consumă un număr mare de insecte şi de larve, mai ales în perioada creşterii puilor iar în sezonul rece apreciază fructele.
